Mi-ar placea sa mai cred in existenta jumatatii mele, a acelui suflet - pereche cu care te intelegi fara cuvinte. sau in prezenta caruia cuvintele sunt de prisos! Desi am devenit realista, mi-as dori sa simt candva ca "am ajuns acasa". sau sa pot spune ca nu mai caut nimic! Dar nu mi-as dori sa-mi fiu suficienta, pentru ca tot cea ce este frumos pe aceasta lume ar trebui impartasit! Sper sa iti sune cunoscut!