Nu regret, nu ma jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberata. Vestejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tanar niciodata. N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum Inima racita prea devreme s-o pornesc din nou la drum stamba luncii n-o sa ma mai cheme. Dor de duca! Tot mai rar, mai rar, Pui pe buze flacara pornirii Si pierdutul prospetimii har Cu vioiul clocot al simtirii! In dorinti incep zgarcit sa fiu, Te-am trait sau te-am visat doar viata? Parca pe un cal trandafiriu Vesel galopai de dim